psalm

pe altă linie temporală mă mut în orașul în care ai crescut

îmi iau o chirie lângă muntele cel mai înalt

cumpăr o bicicletă de la un copil care pleacă

sau de la un bărbat bătrân

mă gândesc că seamănă puțin cu tine

de la modul în care își ține trunchiul pe picioare

de parcă ar putea în orice moment să zboare dar nu tine cont de asta până la capăt

as pedala toata ziua

as pedala pana as sti curbele si intersectiile cum iti stiu cicatricile de pe fata

pana curbele si intersectiile devin si ele cicatrici

si totul seamana cu tine

ma inchid si ma coagulez si nu mai fac diferenta

dintre cicatricea eu si cicatricea tu

imi simt trunchiul cum vrea sa se desprinda de picioare

si ma gandesc la asta mereu

după ce am terminat cu pedalatul urc vârful și mă așez acolo

unde e rece rece rece